Ce am învățat din sindromul impostorului

E sâmbătă și azi primești newsletter-ul săptămânal.

Subiectul zilei: sindromul impostorului.

Ca să mă asigur că avem o idee similară despre acest sindrom, iată explicația lui pe scurt:

– sindromul impostorului este o experiență psihologică în care o persoană, deși are realizări evidente și e foarte competentă, se simte în mod nejustificat că nu e suficient de bună pentru a merita succesul pe care îl obține.

Pe scurt, cei care experimentează acest sindrom se consideră a fi „impostori” în propriile realizări. Mereu se gândesc prea mult la ce spun alții și au impresia că ceilalți vor descoperi că de fapt nu sunt atât de capabili pe cât par.

Fenomenul are loc la foarte mulți oameni: profesioniști de succes, artiști, vedete, studenți, antreprenori.

Cauzele sunt diverse. De obicei au legătură cu presiunea de a reuși. Standardele personale sunt foarte ridicate și apare frica de eșec și de respingere.

Crezi că te confrunți cu acest sindrom în activitatea ta de zi cu zi?

Eu pot spune că m-am aflat și uneori încă mă aflu în această situație. De obicei mi se întâmplă asta când mă compar prea des cu oamenii pe care îi admir. Uneori pur și simplu uit că ei au poate încă 10 ani+ peste vârsta mea și contextul lor diferă foarte mult. 

Problema este că acest sindrom, dacă nu îl conștientizezi, îți poate afecta evoluția ca antreprenor. Reprezintă una dintre blocajele expansiunii, tocmai de asta am considerat a fi un subiect important de discutat.

Într-o seară, luna trecută, stăteam cu unul din colegii mei, Ioan, pe o bancă în parc în Cluj. Am discutat multe lucruri interesante, iar unul dintre ele era despre progres.

Ioan a zis o chestie foarte adevărată, pe care mulți pare că nu o conștientizează: contează și de la ce nivel pornești la drum, nu doar unde ai ajuns în prezent.

Vezi tu, pe internet e plin de persoane care pare că au reușit în viață de la vârste destul de fragede (18 – 20 – 24 – 30 ani). Mă refer strict din punct de vedere material.

Pe Instagram văd tineri de vârsta mea care au mașini de lux, se distrează, își arată opulența și se laudă cu afacerile lor de succes. Și am putea destul de ușor să ne lăsăm influențați de ce vedem pe internet și să credem despre noi că nu suntem suficient de buni. De fapt, ceea ce mulți nu își dau seama, este că în spatele acestor tineri sunt părinții lor care au muncit poate toată viața ca să ajungă să aibă acele averi.

Una e când pornești de la sat, dintr-un mediu în care aspirațiile cele mai mari ale oamenilor din jurul tău este să își cumpere un pământ și să își facă o casă.. și alta e când pornești dintr-un mediu unde familia ta are afaceri, cercurile în care te învârți sunt cu afaceri și așa mai departe. – a nu se înțelege că eu am pornit de la sat, e doar un exemplu puțin dus în extremă –

Deci de asta e important și de unde pornești la drum, nu doar unde ai ajuns. De exemplu, dacă ar fi să avem amândoi un start să ajungem într-un vârf de munte din Cheile Turzii, iar eu aș porni cu mașina din Cluj și tu ai fi nevoit să pornești cu trenul din Constanța, e clar cine ajunge mai repede în vârf.

Bun, revenind la sindromul impostorului:

Iată principalele cauze ale acestui sindrom:

– perfecționism în exces

– experiențe cu eșecul / respingerea

– compararea cu alții

– percepția greșită că trebuie să știi totul

– feedback și critică negativă

Efectele:

– stres și anxietate

– procrastinare

– scăderea stimei de sine

– limitarea potențialului

– frica de a acționa

Dacă te regăsești în cele menționate mai sus, s-ar putea să experimentezi acest sindrom.

Din fericire, vin și cu câteva soluții care pe mine m-au ajutat:

1. Recunoaște că experimentezi acest sindrom.

Încearcă să conștientizezi (nu te minți pe tine, n-ai de ce)

2. Scrie într-un jurnal: 

– o tehnică destul de bună (nu neapărat legată în totalitate de sindromul impostorului), este să ții un jurnal în care să îți eliberezi mintea de gânduri; scrie acolo ce sentimente ai experimentat, ideile tale, etc.

3. Identifică gândurile iraționale

– deși ca oameni suntem ființe emoționale, e bine să încercăm să fim mereu în control asupra propriilor gânduri, deoarece ele ne dictează deciziile, comportamentele și acțiunile de zi cu zi. Îți recomand articolul meu despre Stoicism.

4. Vorbește deschis despre asta

– discută cu prieteni/apropiați sau chiar un terapeut (depinde cât de puternic e blocajul). A te exprima deschis în fața altora te poate ajuta din multe puncte de vedere.

5. Setează-ți obiective realiste:

– ține cont de contextul tău. Chiar dacă ai obiective mai mărețe, începe cu primii pași și ia-le pe rând. Astfel vei evita și procrastinarea.

6. Recunoaște-ți propriile realizări:

– fii recunoscător de propriile experiențe. Bucură-te de ce ai relizat până în prezent. Amintește-ți de unde ai pornit și cât de departe ai ajuns. Concentrează-te pe călătorie nu doar pe destinație.

7. Fii gata să eșuezi

Cultura eșecului în România nu e foarte bine dezvoltată. Asta e și unul din motivele pentru care ne e greu să începem ceva de frica de a nu eșua. În alte țări mai dezvoltate, eșecul face parte din proces. Eșecul e inevitabil. Cu cât eșuezi mai repede, cu atât mai repede te poți adapta la ceea ce contează.

8. Dezvoltă-ți o rețea de suport

Contectându-te cu oameni care au viziuni și obiective comune, va face călătoria mult mai ușoară. În plus, mai bine să te înconjori de oameni care te apreciază și te împing de la spate decât de oameni care râd de tine și nu te susțin.

9. Ascultă-ți intuiția

Trăim într-o eră cu foarte mult zgomot. Avem acces rapid și ușor la informație infinită și suntem bombardați zilnic de mesaje care ne spun să facem X sau Y. Ar trebui să ne concentrăm mai des pe propriile păreri și pe propriul drum și să fim mai defocusați de ceea ce se întâmplă în jur (atâta timp cât nu ne afectează negativ).

Sindromul impostorului poate fi combătut. O modalitate foarte bună de a nu-l mai resimți când vrei de exemplu să postezi ceva pe social media, este să vorbești strict din propriile experiențe.

De exemplu, dacă vrei să fii un speaker motivațional, în loc să le zici la oameni ce trebuie să facă și cum trebuie să facă, mai bine povestește-le din propria ta experiență și devino o sursă de inspirație. Oamenii apreciază mai mult oamenii care sunt autentici și care vorbesc din propriile experiențe decât din ce spune X sau Y.

Cam atât. Sper că te-a ajutat acest email. Dacă da, m-aș bucura să îi dai forward și unui prieten. Poți chiar să îl inviți să se înscrie și el la newsletter folosind acest link de înscriere. 

Weekend fain!

Rămâi tare.

Andrei