Meriți o vacanță. Iată de ce

Indiferent de contextul în care te afli acum, o vacanță pe timp de vară e bine meritată (asta dacă nu cumva deja ești în vacanță… și atunci e super!).

Unii spun că antreprenorii nu își iau niciodată vacanță, sau că nu ar trebui să își ia.

Tu ce părere ai despre asta?

Eu nu sunt de acord.

Cred în „echilibrul muncă – viață” și consider că poți ajunge la un echilibru dacă vrei, pentru că toți avem nevoie de un echilibru. 

Dar sunt de acord și cu conceptul de „șprint – pauză – șprint – pauză”. Adică tragi tare 1-2-3 luni, apoi iei o pauză pe măsură ca să îți reîncarci bateriile. Apoi repeți. În acest mod ești precum un leopard care iese la vânătoare și se relaxează după ce își obține prada. Cam așa am fost și eu în unele momente și cred că e ok.

Pe de altă parte, înțeleg nevoia de a munci din greu ca să îți atingi obiectivele. Există și o presiune în spate (de multe ori autoimpusă și uneori nejustificată) de a face tot posibilul să iasă proiectele.

Ori ai o idee și vrei să o exploatezi cât mai repede. Ori vrei să refaci cât mai repede ceva ce a mers prost. Ori ești pe val și ai foarte multe cereri și vrei să onorezi cât mai multe pentru că în viitor nu ai aceeași certitudine că va fi la fel… și atunci nu iei acum pauză pentru că vrei să iei mai târziu.

Înțeleg perfect. Mă regăsesc în toate cele spune mai sus. Și din experiența mea cu alți antreprenori și colegi de breaslă, cam așa stau lucrurile.

Dar te avertizez: nu o da prea tare în muncă pentru că pierzi pe alte părți.

Mulți oameni pasionați de munca lor se concentrează foarte mult pe dezvoltare și creștere. Se scufundă în muncă și uită să mai dea importanță altor lucruri importante: sănătatea și relațiile. 

Sunt 4 piloni de care trebuie să ții cont pentru a avea o viață bună. Toate sunt strâns legate una de cealaltă. Munca e legată de relațiile de business. Acolo să zicem că stai bine dacă ești pe „modul de muncă activat”. Dar și sănătatea e importantă. 

Eu când munceam mult, uitam să mănânc. Și automat ajungeam în deficit caloric și slăbeam din masa musculară. În cazul meu, pentru că am o grăsime corporală destul de scăzută, îmi scădeau mușchii. De ce? Pentru că dacă ești înfometat, corpul îți consumă din rezervele sale de grăsime, iar apoi din mușchi. Astfel ajungeam să slăbesc și să o iau iar de la capăt cu tot progresul pe care l-am făcut cu mersul la sală și dieta pe care o aveam. 

Pe de altă parte, sănătatea prevede și mișcare + odihnă. Dacă stai mult în fața laptopului, în aceeași poziție, ajungi să ai dureri de spate și poate chiar mai rău: ajungi la hernie de disc. E o problemă frecvent întâlnită la cei care lucrează la laptop. Dar și dacă lucrezi într-un mediu care prevede multă muncă fizică, tot e dificil. În acest caz, pauzele sunt binevenite și la fel și încălzirea mușchilor înainte de a începe programul. 

În toate cazurile, odihna e esențială. Atât odihna fizică cât și psihică. În caz contrar ajungi să o dai în „burnout”. Starea de burnout e foarte nasoală, mai ales dacă ai task-uri urgente. Efectiv te simți epuizat și pare că nu mai merge treaba. 

Se poate întâmpla des asta, dacă nu ai echilibru. 

Pentru acest echilibru eu am ajuns la o formulă care pare să funcționeze pentru mine și poate îți este de folos. Poate o poți adopta și tu la tine.

Arată cam așa:

Mă trezesc dimineața pe la 8-9, uneori chiar 10. Când am ședințe dimineața îmi pun alarmă, când nu am ședințe, nu pun alarmă deloc. Depinde cât de târziu mă culc și cât de odihnitor mi-a fost somnul. În general mă trezesc odihnit.

Ulterior fac un duș cu apă rece (pornesc dușul direct cu apă rece pe mine și stau așa vreo 2 minute). Deja m-am obișnuit cu această teroare. Primele săptămâni au fost mai horror. Fac asta pentru că dușul rece are multe beneficii:

– crește circulația sanguină

– te trezește instant

– îți scade nivelul de cortisol

– crește puterea sistemului imunitar

După ce termin cu treburile de la baie, beau apă și mă apuc de lucru.. ori din pat, ori de la birou, ori de pe terasă. Depinde cum am chef. În diminețile „leneșe”, doar îmi deschid laptop-ul și lucrez din pat. O fi bine? O fi rău? Cert e că de lucrat lucrez. Îmi fac treaba. Și pentru mine e ok. Am avut și momente mai „spartane” sau foarte disciplinate cu trezit la 6, rutină specifică, etc. Dar nu era sustenabil pentru mine. Și mă cam obosea. 

În fine, să revenim.

Deci am zis că mă apuc de lucru, da? Păi cam asta fac până pe la 12 – 13 când iau pauză o oră ca să mănânc micul dejun. La micul dejun mănânc deja de peste 1 an cam același fel de mâncare zilnic: ouă (omletă/ochiuri/ouă poșate/ouă fierte) + bacon/mușchi de porc + ceva pe lângă (pâine/salată/vinete/icre..) și musai brânză, pentru că sunt fan brânză (mozarella/feta/brânză cremoasă/mix brânză rasă..depinde).

Apropo de ouă. S-au făcut diferite studii care dovedesc că nu îți cresc colesterolul și că de fapt ideea aceea de mai de mult în care ți se spunea că nu e sănătos să mănânci multe ouă de fapt era falsă. Știi ce nu e bine să mănânci? Zahăr. Eu l-am scos aproape de tot din alimentație. Rar mai iau câte o bucată de prăjitură dar și atunci nu prea suport să mănânc mult că mi se pare prea dulce.

Bun. Și după micul dejun, beau și cafeaua: un latte. Aici ori îl prepar eu, ori merg la o cafenea și lucrez de acolo. Dacă am meeting-uri programate, fac în așa fel încât să fiu pregătit pentru ele. În rest, mă apuc de lucru iar până când iau prânzul pe la vreo 17. Apoi lucrez iar până pe la 19-20 când merg la sală. După sală iau cina și cam așa arată o zi de lucru de-a mea. 

În unele zile îmi fac timp și de socializare. Uneori îmi iau vacanțe random și plec undeva și mă relaxez. Depinde ce priorități am și ce urgențe am legate de muncă. Mai lucrez și în weekend uneori. 

Deci, pare că lucrez destul de mult și cam așa e. Poate te gândești: păi și ce stil de viață mai e și ăla? Păi asta e șmecheria: munca e parte din viața noastră. Dar dacă muncești ce îți place și ce te pasionează, nu mai simți cum trece timpul și nu mai ai probleme că mâine e luni sau că vine weekend-ul. Dacă nu aș avea programări și ședințe nici nu aș ști ce zi e. E faină această flexibilitate.

Și pentru că mănânc sănătos, fac sport regulat, iau pauze când simt nevoia, dorm bine noaptea și mai fac uneori și pauze de la tehnologie, am un fel de echilibru sustenabil, care îmi permite să progresez cu munca fără să pierd pe celelalte arii.

Dar să revenim la vacanță.

Eu îmi iau vacanțe dar sincer nu prea suport să nu fac nimic pentru mult timp. Nu îmi mai stă în fire. Așa că la mine vacanțele includ și partea creativă: scriu, filmez, administrez… pentru că m-aș plictisi teribil să stau mai mult de 1 zi cu burta la soare. Am nevoie să creez, să mișc, să socializez. Și atunci, dacă e vorba doar de stat sau lenevit, nu e chiar punctul forte. De aceea unele vacanțe le prefer mai dinamice: să călătoresc, să vizitez mai multe locuri diferite. Astfel, chiar dacă nu lucrez, măcar am dinamica asta de locații și experiențe noi.

Dar asta e situația mea. Poate ți se potrivește și ție, poate nu. Poate îți place, poate nu. Depinde de context și de nevoile fiecăruia. Eu momentan sunt ok.. burlac :)), fără copii… fiecare cum poate.

Dar o vacanță tot meriți.

Este loc pentru toate. Am învățat că e bine să îți dai timp și să o lași mai moale uneori, pentru că lucrurile oricum se așează de la sine. Și nu e capăt de lume dacă nu se întâmplă azi acel lucru pe care îl vrei tare mult.

Dacă ai citit până aici, înseamnă că ceva am scris bine. Sper să iei această scrisoare ca pe o sursă de inspirație și să îți amintești să iei pauzele binemeritate.

Rămâi tare!

Andrei Isip